Clipurile selectate mai jos vorbesc de la sine. Nu am o preferinţă faţă de unul sau de altul, alegerea se bazează doar pe corespondenţa funcţiilor pe care cei doi le ocupă.
Gata cu dulcegăriile în SMS-uri şi la telefon
Fiecare dintre noi are câte unul sau două sau, în cazuri extreme, chiar 3 telefoane mobile şi unul sau două pe reţele fixe. Şi fiecare dintre noi are măcar o adresă de e-mail şi una bună de nimic de la provideru’ de internet. E normal să fie aşa într-o ţară normală din timpurile noastre. Nothing special până aici.
Mă trăzneşte însă ieri la radio următoarea veste : cică începând cu 20 ianuarie toate comunicaţiile din România vor fi atent monitorizate :
1. SMS-urile şi conţinutul lor vor fi păstrate în baze de date ale opartorilor de telefonie mobilă timp de 6 luni
2. În cazul convorbirilor de pe mobil se vor stoca într-o bază de date : locul de unde ai făcut apelul (adică dacă ţi se fură telefonul nu au cum să-l găsească, dar pt chestia asta se poate… ciudată funcţionare a aparaturii – că dacă e aşa ajungem într-o zi să credem că aparatele astea care ne poluează retina au suflet şi funcţionează când au ele chef), pe cine ai sunat, cât aţi vorbit!! (deci atenţie da, dacă aveţi chef de povestit, povestiţi altfel nu la telefon că s-ar putea să pară suspectă treaba) numele abonaţilor şi adresa lor. Adică care va să zică, totul.
3. În cazul convorbirilor din reţele fixe condiţiile sunt aceleaşi – probabil locaţia nu mai trebuie memorată.
4. Emailuri şi navigare pe internet – ip-ul, pagina accesată, adresa spre care trimiţi mailul, eventual şi conţinutul ? (mai mult…)
De ce e bună criza ?
Care criză ? Păi desigur CRIZA adică cică-criza financiară ale cărei efecte naţionale au apărut înainte ca în România să apară cauzele şi cu toate că auzeam cum toţi spuneau că nu nu nu… batman batman… nu are cum să ne afecteze – ca de obicei cum ne ia pe noi gura pe dinainte. Mai ales în perioade în care ratingul (adică chestia aia de te duci la televizor şi la radio să zici că nu te interesează ce părere are preşedintele Norvegiei fără să te gândeşti ce spui, doar să spui să pară inteligent şi plin de personalitate… că ce ştie ramolitul de 70 de ani dacă e bine ce spui… important e ce gândeşti nu ?) trebuie să crească. Între timp însă s-au trezit nişte băieţi de băieţi care şi-au dat seama că criza asta ar putea fi o amantă bună de luat – mai scapă de un angajat doi, eventual se mută în africa (europa de este nu mai e bună că deh… începe şi aici să vrea lumea nu doar să aibă un loc de muncă, ci să fie şi plătită – cică…) etc… Oricum e prea larg subiectul, aşa că iacătă cum m-a afectat pe mine…
Mă duc la mine la universitate să îmi plătesc diverse dări.
Vreau să învăţ!… sau Vreau diplomă!
Într-o zi, nedumerit și nereușind să găsesc informațiile pe net, îmi întreb un profesor de la facultate ceva. Mirat că nu am găsit pe net nimic zice: “adu-mi aminte la laborator…”
Ok. Între timp găsesc răspunsul, dar de bun simț mă duc și îi spun. Spun și ce am găsit. Nedumerit, repetă ceea ce am spus eu cu un “deci înseamnă că…” în față… (mai mult…)
De ce avem bloguri ?
Citeam zilele astea la un pseudo coleg de breaslă (asta daca pot spune şi eu că fac parte din breasla bloggerilor) următoarea chestie (singura postată de altfel din august până acum…) :
“Nu am inteles pana acum dc oamenii au nevoie sa tina un jurnal sau chiar un blog. Astazi am aflat: din cauza singuratatii. Nu a unei fizice ci mai mult a uneia mentale sau sufletesti. Vom crede tot timpul ca altii ne pot intelege mai bine decat cei care ne sunt alaturi, vom crede ca necunoscutii au trait aceleasi bucurii sau temeri ca noi si ca necunoscandu-ne ne vor judeca altfel si chair ne vor aprecia. Blogul e posibil sa fie totusi si o noua Agora, asa ca am zis sa incer si eu ! Gata, am terminat cu psihanaliza si filozofatul, dar si cu generalitatiile. Ce vrei vreti trebuia sa scriu si eu ceva de introduce.”
Hmmm… zic… (mai mult…)
Şi totuşi se poate…
Şi totuşi se poate zic de fiecare dată când se întâmplă câte ceva drăguţ. Ştiţi sentimentul ? Ni se pot întâmpla o gramadă de chestii tâmpite cu maimuţe şi maimuţoi dar vine apoi un moment drăguţ care salvează întreaga zi. Fie el berea pe care o bem supăraţi seara, lupta cu Jonny om cu botă, o partidă bună – nu vă gândiţi la prostii – dintr-un joc de împuşcat raţe pe net sau alte plăceri pe care le avem… (mai mult…)
Primul post… – de Crăciun în România
Am devenit bloggăr.
Citind în ultima vreme câteva bloguri am văzut că primul post e în general, ca la alte publicaţii normale, unul în care anunţi ce vrei tu de la lume. Ei bine, acesta este un blog de turmentat. Da, recunosc, sunt turmentat în continuu – dar ştiţi cum e – a recunoaşte un defect face deja jumate de treabă.
Vorba lungă sărăcia omului ! Intrăm în pită !
Apropo de defecte… eu am învăţat acasă că de Crăciun ar trebui să fim toţi mai drăguţi, mai prietenoşi, mai împăciutori şi să facem puţină ordine şi curăţenie nu doar în casă, ci şi în suflet, aşa cum se întâmpla şi în comediile acelea de la Hollywood… vă mai amintiţi de Kevin singur acasă ? – Până şi hoţii spun acolo la un moment dat : “Merry Christmas!”
