Citeam zilele astea la un pseudo coleg de breaslă (asta daca pot spune şi eu că fac parte din breasla bloggerilor) următoarea chestie (singura postată de altfel din august până acum…) :
“Nu am inteles pana acum dc oamenii au nevoie sa tina un jurnal sau chiar un blog. Astazi am aflat: din cauza singuratatii. Nu a unei fizice ci mai mult a uneia mentale sau sufletesti. Vom crede tot timpul ca altii ne pot intelege mai bine decat cei care ne sunt alaturi, vom crede ca necunoscutii au trait aceleasi bucurii sau temeri ca noi si ca necunoscandu-ne ne vor judeca altfel si chair ne vor aprecia. Blogul e posibil sa fie totusi si o noua Agora, asa ca am zis sa incer si eu ! Gata, am terminat cu psihanaliza si filozofatul, dar si cu generalitatiile. Ce vrei vreti trebuia sa scriu si eu ceva de introduce.”
Hmmm… zic… (mai mult…)
Şi totuşi se poate zic de fiecare dată când se întâmplă câte ceva drăguţ. Ştiţi sentimentul ? Ni se pot întâmpla o gramadă de chestii tâmpite cu 
