Clipurile selectate mai jos vorbesc de la sine. Nu am o preferinţă faţă de unul sau de altul, alegerea se bazează doar pe corespondenţa funcţiilor pe care cei doi le ocupă.
Gata cu dulcegăriile în SMS-uri şi la telefon
Fiecare dintre noi are câte unul sau două sau, în cazuri extreme, chiar 3 telefoane mobile şi unul sau două pe reţele fixe. Şi fiecare dintre noi are măcar o adresă de e-mail şi una bună de nimic de la provideru’ de internet. E normal să fie aşa într-o ţară normală din timpurile noastre. Nothing special până aici.
Mă trăzneşte însă ieri la radio următoarea veste : cică începând cu 20 ianuarie toate comunicaţiile din România vor fi atent monitorizate :
1. SMS-urile şi conţinutul lor vor fi păstrate în baze de date ale opartorilor de telefonie mobilă timp de 6 luni
2. În cazul convorbirilor de pe mobil se vor stoca într-o bază de date : locul de unde ai făcut apelul (adică dacă ţi se fură telefonul nu au cum să-l găsească, dar pt chestia asta se poate… ciudată funcţionare a aparaturii – că dacă e aşa ajungem într-o zi să credem că aparatele astea care ne poluează retina au suflet şi funcţionează când au ele chef), pe cine ai sunat, cât aţi vorbit!! (deci atenţie da, dacă aveţi chef de povestit, povestiţi altfel nu la telefon că s-ar putea să pară suspectă treaba) numele abonaţilor şi adresa lor. Adică care va să zică, totul.
3. În cazul convorbirilor din reţele fixe condiţiile sunt aceleaşi – probabil locaţia nu mai trebuie memorată.
4. Emailuri şi navigare pe internet – ip-ul, pagina accesată, adresa spre care trimiţi mailul, eventual şi conţinutul ? (mai mult…)
De ce e bună criza ?
Care criză ? Păi desigur CRIZA adică cică-criza financiară ale cărei efecte naţionale au apărut înainte ca în România să apară cauzele şi cu toate că auzeam cum toţi spuneau că nu nu nu… batman batman… nu are cum să ne afecteze – ca de obicei cum ne ia pe noi gura pe dinainte. Mai ales în perioade în care ratingul (adică chestia aia de te duci la televizor şi la radio să zici că nu te interesează ce părere are preşedintele Norvegiei fără să te gândeşti ce spui, doar să spui să pară inteligent şi plin de personalitate… că ce ştie ramolitul de 70 de ani dacă e bine ce spui… important e ce gândeşti nu ?) trebuie să crească. Între timp însă s-au trezit nişte băieţi de băieţi care şi-au dat seama că criza asta ar putea fi o amantă bună de luat – mai scapă de un angajat doi, eventual se mută în africa (europa de este nu mai e bună că deh… începe şi aici să vrea lumea nu doar să aibă un loc de muncă, ci să fie şi plătită – cică…) etc… Oricum e prea larg subiectul, aşa că iacătă cum m-a afectat pe mine…
Mă duc la mine la universitate să îmi plătesc diverse dări.
Vreau să învăţ!… sau Vreau diplomă!
Într-o zi, nedumerit și nereușind să găsesc informațiile pe net, îmi întreb un profesor de la facultate ceva. Mirat că nu am găsit pe net nimic zice: “adu-mi aminte la laborator…”
Ok. Între timp găsesc răspunsul, dar de bun simț mă duc și îi spun. Spun și ce am găsit. Nedumerit, repetă ceea ce am spus eu cu un “deci înseamnă că…” în față… (mai mult…)
