De ce e bună criza ?

Care criză ? Păi desigur CRIZA adică cică-criza financiară ale cărei efecte naţionale au apărut înainte ca în România să apară cauzele şi cu toate că auzeam cum toţi spuneau că nu nu nu… batman batman… nu are cum să ne afecteze – ca de obicei cum ne ia pe noi gura pe dinainte. Mai ales în perioade în care ratingul (adică chestia aia de te duci la televizor şi la radio să zici că nu te interesează ce părere are preşedintele Norvegiei fără să te gândeşti ce spui, doar să spui să pară inteligent şi plin de personalitate… că ce ştie ramolitul de 70 de ani dacă e bine ce spui… important e ce gândeşti nu ?) trebuie să crească. Între timp însă s-au trezit nişte băieţi de băieţi care şi-au dat seama că criza asta ar putea fi o amantă bună de luat – mai scapă de un angajat doi, eventual se mută în africa (europa de este nu mai e bună că deh… începe şi aici să vrea lumea nu doar să aibă un loc de muncă, ci să fie şi plătită – cică…) etc… Oricum e prea larg subiectul, aşa că iacătă cum m-a afectat pe mine…

Mă duc la mine la universitate să îmi plătesc diverse dări.

E rău când ai datorii către instituţii publice. Mai rău decât la cămătari sau bancă – măcar acolo ştii că dacă nu plăteşti îţi iau ăia diverse jucării că doar’ e banu’ lor. Da’ aici… păi aici nu e banu’ lu’ tanti care lucrează la casă că ea tot atât primeşte indiferent cât încasează. Însă, dacă (chiar dacă nu ştii când cum şi unde până când în ultima zi de plată se dă sfară în ţară… telefoane, mailuri, messenger etc…) ai datorii către instituţii publice problema nu e că îţi ia cineva vreo jucărie, ci că nu poţi să faci diverse chestii productive (în cazul meu să mai dau 1-2 examene – nu ştiu cât de productiv va fi pe moment, da’ pân’ la urmă tot s-o găsi vreo întrebuinţare).

Bineînţeles… (care a fost ăla lipsit de creier care s-a gândit că poate ar fi distractiv să aibă fiecare facultate casieria proprie ? !) coadă cât toată curtea interioară (dacă nu aţi avut niciodată plăcerea ocazia trebuinţă, să vizitaţi rectoratul politehnicii din Cluj, – nu aţi pierdut cine ştie ce… – e o curte interioară măricică acolo şi în fundul capătul ei se găseşte minunatul Birou de Taxe cu două tanti care dau fiecărui student câte un miel). Plăteau studenţii în prostie după câte o oră, două, trei de stat în frig… mai câte o rată, mai un examen, mai o recontractare – fiecare cu ce îl doare. Când în sfârşit lucrările şi traficul prin curte era destul de vizibil deranjate (şi unii pe care îi durea mintea să gândească ceva stăteau aşa numa’ să râdă de tine că stai la coadă) s-au gândit în sfârşit să mai deschidă o casă. Fatalitate! Adică… dacă în alţi ani era doar o tanti la biroul de taxe, acu’ erau două şi… pe deasupra au mai deschis o casă! Măi să fie! Toată problema acum era că… în curte coadă, pe coridor la cealaltă casă coadă… Într-o oră am avansat cât de la o fereastră la cealaltă – da tot era bine că măcar puteam să ne rezemăm de pervaz.

Pe la ora două (când se termină programul) ne gândeam să plecăm, obişnuiţi cu faptul că ora două e ora două şi tanti de la biroul de taxte tot atâta primeşte chiar dacă stă mai mult, după cum spuneam mai devreme… 

Ce legătură au toate astea cu criza ? Păi ora două nu a mai fost ora două… că atunci când omu’ vine cu 1000 RON să ţi dea vreau să îl văd eu pe ăla care zice că ora două e ora două (mă rog… era biroul ăsta de taxe… da parcă şi-au revenit puţin) şi nici tanti de la biroul de taxe nu mai erau sictirite, plictisite şi nervoase (mai comentau ele pe acolo… da’ faţă de alte dăţi am rămas impresionat!). Şi stau să cuget şi eu… o fi ăsta vreun semn că funcţionează şi la noi mintea dacă ne arde ceva la…. 

Acu’ pe lângă politeţea tantilelor de la birourile de taxe am mai remarcat ceva : pornind de la ideea că lumea va sta muuuuuuuuuuuuult (şi când zic mult înseamnă de la 12 până la 16) să plătească şi având în vedere temperaturile adorabile de afară parcă parcă au mai făcut ceva pentru săracii studenţi… Admiraţi imaginea(da! e un cuier!).

Restul e… turmentare.

Cu cine votez ?

p.s. Am avut parte şi de program artistic… un nenea din prima promoţie probabil care se minuna cum calculatorul găsea câte un student şi ştia ce are de plată.